Cristian Patrasconiu, author of two valuable titles in Romanian (Repere intelectuale ale dreptei si Noua scoala de gander a dreptei) raised a number of very prescient and timely questions that I did my best to respond to in an interview now available on the LaPunkt platform.

interviu-lavinia-stan

Part of the dialogue referred to the Society for Romanian Studies, its organizational structure, programs, initiatives, and presence outside and inside Romania and Moldova. I am pasting below the responses to three SRS-related questions, in the hope that they will shed more light on the vibrant organization that the SRS is today. The interview, published on February 9, 2016, is available at http://www.lapunkt.ro/2016/02/09/interviu-lavinia-stan-despre-romania-aproape-departe-si-despre-srs/:

În raport cu România şi în direcţia unui inventar al beneficiilor pe care le oferă „distanţa”, cred că proiectul Societăţii pentru Studii Româneşti – SRS – este unul cu totul remarcabil. Te invit să insistăm puţin asupra acestuia. Ce este SRS, cîţi oameni stau sub această emblemă (ce generaţii), ce design instituţional are?

Societatea de Studii Românești (al cărui nume este, de fapt, Society for Romanian Studies) a fost înființată în anul 1973 de un grup de emigranți români și universitari americani printre care s-a numarat și Mircea Eliade. Este organizația etalon, ca să spun așa, a Studiilor Românești pe plan internațional – are cea mai lungă istorie și o continuitate de invidiat, cea mai serioasă și diversă reprezentare, cele mai bune programe. Anul trecut, când am organizat al șaptelea congres internațional la Facultatea de Studii Politice din Universitatea București, au participat peste 320 de membri care lucrează și studiază în universități din 24 de țări (inclusiv China) în mai toate științele sociale și umaniste (de la istorie, politologie și antropologie la geografie, studii de film, muzică și sport). Avem printre membrii noștri atât studenți graduați, cât și universitari la început de carieră și nume recunoscute la nivel internațional. Nucleul este constituit încă din membrii din America de Nord și Europa de Vest, dar sperăm să fim din ce în ce mai atrăgători și universitarilor din Romania și Moldova. Societatea este condusă de un președinte și un vice-președinte (Prof. Margaret Beissinger de la Princeton), alături de un Consiliu format din vreo 20 de persoane. Noua conducere (care în cazul meu este mai veche, pentru că am reușit să-mi reînnoiesc mandatul de președinte) a fost votată la sfârșitul anului trecut pentru un mandat de trei ani.

Chiar: cine e decanul de vîrstă? Dar cel mai tînăr membru? Şi, de asemenea, cel mai longeviv membru?

Nu culegem asemenea informații, dar pot spune că Jim Augerot, unul dintre fondatorii Societății, este încă un membru foarte activ. La fel și Paul Quinlan, unul dintre foștii președinți. Ei se numără probabil printre cei mai longevivi membri, deși avem și membri pe viață (ca mine sau Irina Livezeanu, o altă fostă președintă). Însă alături de ei vine din spate puternic o nouă generație, oameni mai tineri decât generația mea de mijloc, interesați să stabilească contacte cu universitarii din străinătate și să-și clădească o reputație mai largă decât orașul în care trăiesc. O treime dintre participanții la conferința de anul trecut au fost studenți graduați, adică viitorii profesori.

Ce momente semnificative – cele mai semnificative – are aceasta Societate, a cărei vîrstă este deja respectabilă – mai bine de patru decenii?

Decenii la rândul Societatea s-a dezvoltat pe umerii unui nucleu dur, format din Jim Augerot, Paul Michelson și încă câțiva. Anual, Societatea s-a întâlnit în cadrul fostei conferințe a American Association for the Advancement of Slavic Studies (care de câțiva ani și-a schimbat numele înAssociation for Slavic, East European and Euro-Asian Studies). Aceasta este cea mai mare conferință din America de Nord pe probleme legate de Europa de Est și Fosta Uniune Sovietică, reunind lingviști, politologi, istorici, antropologi, muzicologi. Dar evenimentele așteptate cu cel mai mare entuziasm au fost întotdeauna congresele internaționale organizate mai întâi în Europa Occidentală și, mai recent, în România. Eu am participat la ultimele trei – Constanța în 2007, Sibiu în 2012 și București în 2015. Nici una dintre aceste întruniri nu a dezamăgit. Prezentări interesante pe o mulțime de teme extrem de variate, întâlniri dese cu cunoștințe mai vechi sau mai noi, lansări de carte emblematice pentru Studiile Românești, tururi, mese, petreceri.

Advertisements