Dr. Cristian Vasile published a review of my Transitional Justice in Post-Communist Romania: The Politics of Memory (Cambridge University Press, 2013) in Apostrof, a Romanian-language publication.

These are the opening paragraphs:

“În ultimul deceniu, mai ales în spaţiul anglo-saxon, s-au dezvoltat exponenţial studiile privitoare la justiţia (penală) de tranziţie. Recent, a apărut chiar o lucrare monumentală, în trei volume, intitulată Encyclopedia of Transitional Justice, coordonată de Lavinia Stan şi Nadya Nedelsky. Lavinia Stan – profesor de origine română la Universitatea canadiană St Francis Xavier – a publicat aproape simultan, în 2013, tot la Cambridge University Press, volumul Transitional Justice in Post-Communist Romania: The Politics of Memory [Justiţia de tranziţie în România postcomunistă: Politica memoriei], cu o prefaţă de Mark Kramer.

Justiţia de tranziţie este o sintagmă care a fost folosită pentru prima dată în anii 1970, cu scopul de a descrie eforturile pe care le-au depus atât structuri ale statului, cât şi actori ai societăţii civile de asumare a unui trecut dictatorial, autoritar etc., dominat de încălcări flagrante ale drepturilor omului (p. 1). Prin justiţie de tranziţie Lavinia Stan înţelege un anumit set de măsuri juridice, acţiuni din sfera penală, dar nu numai, măsuri puse în practică de guverne naţionale, organizaţii internaţionale, actori ai societăţii civile, ONG-uri în vederea îndreptării sus-amintitelor abuzuri care evocă o moştenire politică nefastă. Lavinia Stan se ocupă de subiecte extrem de incitante precum: procesele penale (îndreptate împotriva cuplului Ceauşescu, a membrilor nomenclaturii, în principal componenţi ai Comitetului Politic Executiv al CC al PCR la momentul decembrie 1989); Comisia Prezidenţială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România, asimilată până la un punct cu o „comisie pentru adevăr“; restituirea proprietăţilor confiscate în mod abuziv de regimul comunist; problematica despăgubirilor şi a reabilitărilor; rescrierea manualelor de istorie şi proiectele neoficiale privitoare îndeosebi la memorializare, evocare artistică şi arheologie contemporană (mai mult sau mai puţin „judiciară“).

Potrivit autoarei, cazul românesc întruchipează într-un fel „calea de mijloc“ aleasă în tot acest proces al justiţiei de tranziţie, în sensul că asumarea trecutului a fost mai substanţială, mai consistentă decât în ţările desprinse din fosta Uniune Sovietică, dar diminuată uneori semnificativ în raport cu state ale Europei Centrale (p. 3). În capitolul 2 sunt analizate atât reticenţa justiţiei româneşti în ceea ce priveşte declanşarea urmăririi penale şi judecarea celor vinovaţi de abuzuri şi crime în perioada comunistă, cât şi motivele pentru care aceşti torţionari sau responsabili politici nu au fost constrânşi să răspundă din punct de vedere juridic pentru faptele lor. Procesul celor doi Ceauşescu – prima încercare a justiţiei post- 22 decembrie 1989 de a se confrunta cu trecutul totalitar – s-a transformat într-un simulacru judiciar, amintind pe alocuri de pseudoprocesele din era stalinistă, atunci când până şi avocatul îşi incrimina clientul. Din acest punct de vedere, Lavinia Stan are dreptate atunci când afirmă că procesul Ceauşeştilor a fost „păcatul originar“ al tentativelor româneşti de a înfăptui justiţia de tranziţie (p. 18). Această farsă judiciară a fost în avantajul primilor guvernanţi postcomunişti, întruchipând eşalonul doi al nomenclaturii, formaţi în anturajul (şi în subordonarea) secţiilor ideologice ale CC al PCR, primii interesaţi ca procesul conducătorilor RSR să incrimineze persoane, şi nu sistemul comunist, ca atare.”

The full review is available at: http://www.revista-apostrof.ro/articole.php?id=2398.

Cristian wrote another review of the same title for Nationalities Papers. It became available online on July 11, 2014. Those of you with subscription can access the text here: http://www.tandfonline.com/doi/abs/10.1080/00905992.2014.929243?journalCode=cnap20#.U9QqvVaPS29.