Lavinia Stan si Lucian Turcescu

Recent dl. Laszlo Alexandru a relatat public in termeni tendentiosi un incident regretabil, fara a se gandi sa ofere tuturor partilor implicate dreptul la replica sau macar posibilitatea de a-si prezenta punctul lor de vedere. Nu este prima data – si, din nefericire, nu va fi nici ultima – cand in Romania relatarile senzationaliste cu iz calomnios sunt preferate unui ton obiectiv si impartial, cand eforturi de buna credinta sunt maculate de asertiuni nefondate, rau-voitoare si complet gratuite. Nu este surprinzator ca discursul public se mentine la un nivel intelectual foarte scazut intr-un peisaj cultural dominat de apartenenta la grupuri coagulate de-a lungul axelor ideologice si partinice si mai putin stiintifice, de vendeta sustinuta asupra celor ce nu se numara printre “oamenii nostri”, de aluziile rautacioase si facutul atotstiutor cu ochiul, de lipsa surselor alternative si refuzul de a verifica autenticitatea si veridicitatea informatiilor vehiculate.

In decembrie 2008 am inceput un demers pe care l-am considerat salutar: un volum semi-academic de mini-interviuri despre importanta evenimentelor din 1989 pentru Romania si Europa de Est. Initial, proiectul dorea sa aduca impreuna cercetatori atat din Romania, cat si din strainatate, recunoscuti pentru contributiile lor stiintifice (mai mult decat jurnalistice, spre exemplu) la studierea Europei de Est. Insa la doar cateva saptamani dupa ce am inceput sa solicitam raspunsuri la un set de zece intrebari, ne-am dat seama ca, daca am fi inclus toate numele pe care le doream initial, volumul ar fi depasit o mie de pagini. Cum pana la acel moment contactasem doar cercetatori din strainatate, am decis sa nu includem nici un nume din Romania, cu atat mai mult cu cat acestia din urma erau deja cunoscuti publicului romanesc. Un volum care se limita strict la cercetatorii straini ar fi prezentat, pentru prima data, intre copertile sale nume recunoscute in Occident, dar ignorate in Romania. Desi acum preda la Cluj, dl. Michael Shafir a fost pentru cateva decenii unul dintre analistii cei mai recunoscuti si respectati ai RFE/RL. De aceea contributia dansului a fost inclusa in volum.

Dl. Shafir a fost printre primii care ne-au trimis raspunsurile la intrebari, cu mentiunea ca nu va accepta nici o modificare la el. Am publicat la multe edituri occidentale de prima mana, inclusiv Oxford University Press si Cambridge University Press, insa niciodata textele pe care le-am scris initial nu au fost publicat mot-a-mot, deoarece ele au trecut prin mainile redactorilor, ale corectorilor, ale editorilor si, nu in ultimul rand, ale noastre. Insa, avand in vedere ca volum nu era unul strict academic, ca standardele de publicare in Romania sunt mai flexibile si ca dorinta noastra era ca dl. Shafir sa participe la volum, am acceptat. Mai mult, cum am avut deplina incredere in dl. Shafir si textul era deja scris in limba romana, nu l-am citit integral la acel moment, preocupati fiind cu traducerea celorlalte contributii. Neseriozitatea unei edituri bucurestene, ale carei practici neprofesionale ar trebui discutate altundeva, a amanat publicarea volumului in anul 2009. Insa la inceputul acestei luni cartea era deja in productie, fiind publicata zilele acestea.

Revazand textul paginat, ne-am dat seama ca dl. Shafir era singurul dintre cei inclusi in volum care ataca frontal un alt contributor. Am considerat ca parti din textul dl. Shafir mutau accentul de la problematica centrala a volumului – importanta anului 1989 – spre o disputa personala care era irelevanta pentru tema generala a cartii si care ar fi implicat indirect atat contributorii, cat si pe noi coordonatorii, intr-o disputa in care nu alesesem sa intram. Indiferent care ar fi fost acest alt contributor, pozitia noastra ramanea aceiasi: cartea trebuia sa discute anul 1989 si sa stea departe de polemicile curente din Cluj sau Bucuresti. La urma urmei, toti ceilalti contributori ai cartii aveau dreptul sa li se citeasca mini-interviurile fara ca vreun grup sau altul din Romania, cu care ei sunt nealiniati, sa ii judece dupa alte criterii decat pozitia lor personala fata de 1989 si consecintele acestuia. Prin urmare, dl. Lazlo Alexandru se inseala cand sugereaza ca problema contributiei dl. Shafir la volum a fost dl. Tismaneanu, care ar fi orchestrat din umbra eliminarea contributiei dl. Shafir din volum. Dl. Tismaneanu nu a avut nici o putere de decizie in aceasta privinta la acel moment, pentru ca nu a fost consultat, deoarece nu dansul este coordonatorul volumului.

Tocmai pentru ca am vrut sa stam departe de acuzatia de cenzura, in loc sa-l contactam mai intai pe dl. Shafir pentru a-i cere sa-si modifice textul (prin eliminarea unor propozitii a caror lipsa nu ar fi afectat cu nimic economia textului sau), l-am contactat pe dl. Tismaneanu oferindu-i dreptul la replica, pe care, de altfel, l-a refuzat, de vreme ce afirmatiile dl. Shafir ieseau din tematica volumului. Din primul sau mesaj prin care ne raspundea, in calitate de coordonatori, dl. Shafir a spus clar ca-si retrage contributia, preferand acest gest oricarei modificari a materialului. D-lui Shafir nu i “s-au oferit doua versiuni: fie isi elimina criticile, fie isi retrage textul”, cum afirma dl. Laszlo Alexandru, ci dansul a propus solutia de retragere. Lucian Turcescu a insistat in mod repetat pentru gasirea unei formule de mijloc, care sa permita publicarea unui text revizuit, insa dl. Shafir si-a mentinut pozitia de fiecare data. In cele din urma, a trebuit sa acceptam ca dl. Shafir nu doreste sa mai participe la volum. Este, prin urmare, gresit sa se spuna ca noi sau dl. Tismaneanu l-am fi fortat sa faca un gest pe care si l-a asumat dintru-nceput.

Rapiditatea cu care aceasta “furtuna intr-un pahar de apa” a fost starnita public prevesteste dezbaterile sterile care ar fi putut avea loc pe marginea acestei carti fara ca ea sa faca obiectul lor, reducand un efort colectiv la care au participat peste 40 de persoane cu real entuziasm, buna credinta, deosebit interes si deseori iubire pentru o tara pe care au petrecut o viata sa o puna pe harta lumii stiintifice la o problema personala de care unii dintre ei nici macar nu sunt constienti sa exista. Regretam ca dl. Shafir considera ca ne-am “aliniat” adversarilor sai prin faptul ca am oferit drept la replica altui contributor, i-am cerut sa-si limiteze observatiile doar la tema volumului si am acceptat dorinta dansului de a-si retrage interviul. Contributia unui analist redutabil, care s-a remarcat de-a lungul anilor prin acribie si care ramane un model pentru generatiile tinere, ar fi oferit cititorilor romani o perspectiva unica asupra Romaniei comuniste si postcomuniste. De aceea regretam decizia dlui Shafir. Insa nu cred ca noi, coordonatorii volumului, am fi putut lua o alta pozitie in acest incident, dat fiind refuzul dansului de a considera alternative.

Importanta dreptului la replica si a recenzarii textelor publicate este, din nefericire, ignorata in Romania chiar si astazi. Considerat a fi un drept minimal in spatiul editorial occidental, o modalitate de a egaliza terenul, de a da voce tuturor celor implicati si de a recunoaste ca toate pozitiile pot fi vazute din diverse unghiuri, care toate trebuie sa fie luate in considerare inainte de a pronunta o judecata de opinie, dreptul la replica este tratat in Romania drept un privilegiu care i-ar acorda pe nedrept celui care se prevaleaza de el un avantaj in careu. Este parca de la sine inteles ca toti putem scrie tot ce vrem in orice imprejurare, doar pentru ca traim intr-o democratie si cea mai mica stirbire a acestui drept ar echivala cu reprobabila cenzura comunista. Suntem convinsi ca, daca dl. Shafir vrea sa scrie un text serios pe tema polemizata intens pe care a ridicat-o recent, o poate face oricand in orice revista occidentala doreste, iar contributia sa va primi atentia cuvenita. Insa a include “intr-un colt de fraza” o apreciere nesustinuta argumentativ echivaleaza cu un “facut cu ochiul” caruia nu-i intelegem rostul dupa 1989. La fel, nu intelegem de ce toate discutiile, publicatiile si pozitiile, personale sau publice, revin invariabil la o aceeasi tema, fortata asupra tuturor. Mai direct, nu intelegem de ce contributia dl. Shafir trebuia sa includa aprecieri asupra altora si nici de ce acestea au contat mai mult decat restul textului, care de fapt numai el se incadra in tematica volumului. Inca o data, regretam decizia dl. Shafir.

Advertisements